Scriu acest post pentru a-mi exprima uimirea faţă de anumite comportamente. Miercuri seara, operă, Il BARBIERE Di SIVIGLIA. Trebuie menţionat de la început că găsisem bilete pe penultimul rând (pentru că le cumpărasem cu două zile înainte de spectacol). Şi totuşi... nu mă aşteptam ca lumea să converseze ca la cafenea. Un tip în stânga noastră a făcut poze încontinuu – nici măcar nu a avut bunul simţ să îşi oprească sunetul – iar ca urmare am ascultat un permanent ”click-click”. Ce să mai zic, cineva din spate făcea cu blitz... A, am uitat că s-a intrat în sală până la jumătatea actului întâi (nu ştiu de ce i-au mai lăsat să intre – ar fi trebuit să le interzică să intre, dacă nu de tot, măcar până la pauză). Spectacolul a fost frumos, dar ce folos cand peste toate cele menţionate mai sus, într-o parte a sălii un copil a început să plângă. Seara "de neuitat" s-a încheiat cu geamul maşinii Cameliei Radu spart şi CD-player-ul furat.
Mă mir (mirarea e prima stare filosofică după Blaga) şi mă întreb ce căutau oamenii aceia la operă, de ce nu se iau măsuri (spre exemplu, la TNB e tot timpul cineva intre randuri şi nu se mai intră după începerea spectacolului, la Teatrul de Comedie nu au voie copii sub 12 ani, etc) şi de ce oameni cumsecade îşi găsesc maşina cu geamul spart?
PS: Sunt curioasă dacă situaţia la operă se schimbă în locurile din faţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu